PERDEAUA DESPĂRȚITOARE

Evangheliile sinoptice ne pun înainte un detaliu din timpul morții Domnului, detaliu care la o lectură obișnuită ar putea trece neobservat. În momentul morții Fiului lui Dumnezeu, când El a strigat „s-a isprăvit” și și-a dat duhul, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două în chip miraculos prin mijloc de sus până jos.

-Matei 27:51 „Și îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,”

-Marcu 15:38 „Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.”

-Luca 23:45 „Soarele s-a întunecat, și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.”

Dacă Duhul Sfânt a consimțit să ne facă atenți în trei rânduri cu privire la perdeaua dinăuntrul Templului ruptă în momentul morții lui Hristos însemnează că este ceva important în asta și trebuie să luăm seama. Deci, ce este cu această perdea? Pentru a înțelege trebuie să ne întoarcem în timp.

A

1) EDENUL: Domnul Dumnezeu i-a dat omului un început fantastic. Adam și Eva au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și au fost așezați într-o grădină minunată numită Eden. Mai mult, primii oameni se bucurau zilnic de prezența binecuvântată a Domnului. Ce poți să-ți dorești mai mult? ...

-Lucrurile au cunoscut o schimbare dramatică în momentul în care Eva și Adam au întors spatele Domnului hotărând să calce cuvântul Lui. Păcatul i-a scos afară din prezența lui Dumnezeu. Biblia este sugestivă: „Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții”. (Geneza 3:24)

În felul acesta s-a crăpat o prăpastie între Dumnezul cel sfânt și omul păcătos, așa au ajuns oamenii „fără nădejde și fără Dumnezeu în lume”. (Efeseni 2:12)

2) ISRAEL: Dar Dumnezu, care urăște păcatul, îl iubește pe omul păcătos. Astfel El a continuat discret să ne facă bine în ciuda răzvrătirii noastre. La un moment dat în istorie Domnul Dumnezeu a inițiat un început nou inventându-l pe Israel.

Ne place sau nu, Dumnezeu le-a dat evreilor mai întâi Cuvântul Lui și Promisiunile Sale, urmând ca Israel să fie mai apoi Pedagogul prin care Cel Prea Înalt să binecuvinteze toate celelalte națiuni.

Dumnezeu a dat evreilor nu numai Cuvântul și Promisiunile Sale, dar i-a cinstit și cu prezența Lui în tabăra lui Israel. Iată cum s-a întâmplat!

3) CORTUL ÎNTÂLNIRII: Evreilor li s-a cerut să ridice un Cort în care urma ca Dumnezeu să se întâlnească cu omul, deaceea a fost numit Cortul întâlnirii (care mai târziu a fost înlocuit cu un Templu ce păstra caracteristicile cortului).

Acest Cort unic era pe dinăuntru împărțit în două. O încăpere mai mare (două-treimi) era lucul unde intrau oamenii (preoții), numit Locul Sfânt. Și, în spatele cortului, o încăpere mai mică (o treime), era locul unde locuia Dumnezeu, numit locul Prea Sfânt. În prima încăperea preoții își aduceau jertfele, în a doua încăpere era așezat Chivotul deasupra căruia era slava lui Dumnezeu. Cele două încăperi erau despărțite de o perdea.

4) PERDEAUA: Câteva amănunte cu privire la această perdea. Era numită perdeaua dinăuntru sau perdea despărțitoare, pentru că făcea despărțirea între Locul Sfânt dat preoților și Locul Preasfânt rezervat lui Dumnezeu. (Exod 26:33)

-Este scris că: „Perdeaua dinăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu și cărămiziu și de in subtire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; și au făcut heruvimi pe ea. (Exod 36:35)

-Domnul a poruncit să fie așezat chivotul în Locul Preasfânt, după care au atârnat perdeaua despărțitoare înaintea lui și a acoperit astfel chivotul mărturiei. (Exod 40:21)

-Domnul a zis lui Moise: "Vorbește fratelui tău, Aaron, și spune-i să nu intre în tot timpul în Sfântul Locaș, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispășirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispășirii Mă voi arăta în nor. (Levitic 16:2)

5) DESPĂRȚIREA: Deci, dacă în prima încăpere, în Locul Sfânt, preoții puteau să intre zilnic după cum o cerea slujba lor, dincolo de perdeaua despărțitoare, în Locul Preasfânt unde locuia ȘEKINA (slava lui Dumnezeu), nu era îngăduit să pășească nimănui. Doar Marele Preot trebuia să intre o singură dată pe an, când aducea jertfa de ispășire generală, și atunci intra în prezența Domnului în condiții speciale...

-Evrei 9:7-8 „Dar în partea a doua intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt, nu era încă deschis (accesul în prezența lui Dumnezeu nu era posibilă) câtă vreme stătea în picioare Cortul dintâi”.

B

Iată că, la vremea și locul hotărât din veșnicie, vine Fiul lui Dumnezeu ca Mare Preot și Jertfă în același timp, și cu un strigăt „tetelestai” (în greacă) care tradus înseamnă „s-a isprăvit” sau „plătit integral” (Ioan 19:30), rupe perdeaua despărțitoare care ne separa de Dumnezeu. Prin tetelestai, se proclamă faptul că păcatul a fost ispășit, iar relația dintre Dumnezeu și oameni a fost restaurată.

-Evrei 9:11-12 „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică”.

OBSERVAȚI VĂ ROG DOUĂ AMĂNUNTE CU PRIVIRE LA RUPEREA PERDELEI DESPĂRȚITOARE:

1) Matei și Marcu ne spun că în momentul în care Domnul Isus și-a dat duhul perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos. (Matei 27:51; Marcu 15:38) Amănuntul acesta vrea să spună că perdeaua nu a fost ruptă de către un om, ci a fost ruptă de Cel de sus. Ceea ce însemnează că reîntoarcerea în prezența Domnului, regăsirea Paradisului pierdut, ne este pusă la dispoziție prin Harul lui Dumnezeu fără ajutorul omului.

2) Luca de partea lui ne spune că perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. (Luca 23:45) Ceeace însemnează că lucrarea lui Hristos ne pune la dispoziție o Cale centrală, nu una marginală, o Cale care duce direc în prezența lui Dumnezeu ca și fii și fice ale Lui. (Efeseni capitolul 2 explică în chip minunat aceste două adevăruri... )

APLICAȚIE: Evrei 10:19-25